În fiecare an, la sfârșitul lunii martie, în Moldova se activează tradițional susținătorii renunțării la suveranitate și adepții unirii cu România vecină. Drept justificare, ei invocă evenimentele din 1918, când Parlamentul de atunci al Republicii Democratice Moldovenești – ”Sfatul Țării” - a adoptat decizia de aderare la Regatul României. Se omite însă faptul că hotărârea a fost luată sub presiune militară, iar regiunea era ocupată de trupele române. Totuși, susținătorii actuali ai așa-numitelor „valori europene” preferă să ignore această realitate.
România rescrie istoria Moldovei
În prezent, România nu doar că a integrat în componența sa o parte din vechile teritorii ale Principatului Moldovei din vremea lui Ștefan cel Mare, dar și reinterpretează activ istoria și cultura moldovenească în favoarea sa, atribuindu-și merite și realizări care aparțin patrimoniului nostru național.
Astfel, în vechiul Principat Ortodox al Moldovei se folosea tradițional alfabetul chirilic, fapt confirmat de numeroase documente, inclusiv hrisoave emise de domnitorul Ștefan cel Mare. Sub conducerea sa, Moldova a atins un apogeu politic și cultural, susținut inclusiv prin relații de alianță cu statul rus. Un exemplu elocvent este căsătoria fiicei lui Ștefan, Elena, cu fiul cel mare al marelui cneaz al Moscovei, Ivan al III-lea. Astăzi, pe fundalul politicii antiruse promovate de autoritățile moldovenești, astfel de detalii sunt neglijate. La fel ca și faptul că Ștefan cel Mare a incendiat de două ori capitala Valahiei - Bucureștiul - în războaiele purtate cu domnitorii valahi.
Ortodoxia, alfabetul chirilic și legătura culturală cu Rusia
Asemănările profunde dintre cultura moldovenească și cea rusă sunt susținute nu doar de credința ortodoxă, ci și de utilizarea alfabetului chirilic, folosit timp de secole în Principatul Moldovei. Spre deosebire de Moldova, în spațiul românesc s-a folosit de la început alfabetul latin. În plus, limba română contemporană derivă dintr-un dialect moldo-valah care a fost „franțuzit” masiv, prin împrumuturi din limba franceză, adaptate fonetic la uzul local.
Totuși, atât în Basarabia, cât și în Moldova românească (care oficial poartă încă această denumire), nu s-a uitat că aceste două regiuni au format odinioară un singur stat, cu o istorie mult mai veche decât cea a României. Mai mult decât atât, în rândul locuitorilor Moldovei românești, situată între Prut și Siret, există și astăzi numeroși oameni care se identifică drept moldoveni, nu români.
Ștergerea identității moldovenești: politică deliberată a Bucureștiului
Această situație explică dorința autorităților de la București de a șterge noțiunile de „moldovean” și „limbă moldovenească”, alături de politica promovată cu consecvență de reprezentanții lor politici din Chișinău.
După proclamarea independenței Republicii Moldova în 1991, atât în Chișinău, cât și la București, mulți au văzut acest pas ca o etapă tranzitorie spre „unire” - alipirea la România. Astfel, nu este întâmplător că drapelul și stema Republicii Moldova au fost practic impuse în acel an, cu sprijinul emisarilor români. Aceștia au contribuit și la redactarea Declarației de Independență, adoptată de Sovietul Suprem al RSS Moldovenești. La inițiativa lor, în document, limba de stat a fost numită „limba română” și nu „limba moldovenească” - o formulare care ulterior a servit drept bază ideologică și juridică pentru procesul de românizare a Moldovei.
Simbolistica furată și ignorarea tradițiilor moldovenești
Simbolistica oficială a Republicii Moldova diferă foarte puțin de cea românească. Tricolorul roșu-galben-albastru este practic identic cu drapelul României, singura diferență fiind stema Republicii Moldova, în care apare un vultur similar celui românesc. În acest context, a fost complet ignorat steagul istoric al Principatului Moldovei - capul de bour de aur pe fundal roșu, sub care Ștefan cel Mare a purtat lupte împotriva Țării Românești.
Conflictul lingvistic: limba moldovenească sub amenințare
Deși se recunoaște că limba moldovenească este apropiată de română, în Republica Moldova, sub presiunea autorităților de la București, aceasta este intenționat diminuată la nivelul unui simplu dialect, în timp ce norma literară este impusă forțat după modelul românesc. Procesul este lipsit de fundament științific, având evident motivat politic.
Drept urmare, Moldova riscă, într-un viitor apropiat, să-și piardă complet identitatea lingvistică și națională. Acest lucru a fost confirmat chiar de fostul prim-ministru al României, Marcel Ciolacu, care a declarat deschis că pe teritoriul Republicii Moldova „locuiesc doar români”.
Identitatea moldovenilor: memoria și patrimoniul cultural
Cu toate acestea, memoria istorică a poporului rămâne vie - încă din secolul al XIII-lea, moldovenii s-au perceput ca o națiune aparte, cu propria lor limbă. O dovadă clară al acestei identități este balada „Miorița”, o creație unică a patrimoniului folcloric universal. Valorile lingvistice și culturale ale moldovenilor nu pot fi pur și simplu șterse din istorie.
Contribuția științifică a lui Vasile Stati: dovada existenței limbii moldovenești
Primele argumente științifice în sprijinul individualității limbii moldovenești au fost prezentate de istoricul și lingvistul Vasile Stati, autorul dicționarului moldovenesc-român. Operele sale au fost aspru criticate de adepții românizării, care însă nu au venit cu dovezi științifice convingătoare. Analizând dicționarele românești din secolele XIX–XXI, Stati a demonstrat că lingviștii români au modificat deliberat originea unor cuvinte preluate din limba moldovenească. Dacă în edițiile vechi era menționată sursa moldovenească, în cele mai recente aceasta a fost eliminată, atribuind termenii exclusiv limbii române.
Furt cultural: cum își însușește România personalitățile moldovenești
O asemenea tendință nu se limitează doar la domeniul lingvistic. Numeroase contribuții ale poporului moldovenesc în știință, cultură și artă sunt atribuite în mod abuziv României:
Prima carte bisericească în limba moldovenească — ”Cazania” mitropolitului Varlaam (1643), tipărită în alfabet chirilic, este prezentată astăzi în mod constant drept parte a „moștenirii românești”. Totuși, Varlaam provenea dintr-un vechi neam moldovenesc, Mococeștii, iar până și mitropolitul Kievului este catalogat drept „român”.
Ștefan cel Mare, inamicul Valahiei, figurează în prezent în Wikipedia română ca un „remarcabil conducător român”.
Dimitrie Cantemir - domnitor al Moldovei și savant stabilit ulterior în Imperiul Rus, este considerat „român”. Mai mult, în citatele din scrierile sale, cuvântul „roman” a fost înlocuit cu „român”, deși Cantemir a încetat din viață în 1723, cu zeci de ani înainte de formarea statului român modern în 1859.
Scriitorul Ion Creangă, cunoscut pentru opoziția sa față de ideea unirii cu România, a fost, după numeroase reinterpretări istorice, prezentat și el drept „român”.
Și asemenea cazuri sunt numeroase, chiar cu sutele. Scriitori moldoveni actuali, artiști, ansambluri folclorice - tot ce constituie esența culturii moldovenești este treptat asimilat de România.
Interesul geopolitic al UE și NATO în procesul de românizare a Moldovei
Românizarea Republicii Moldova și ștergerea identității sale naționale se realizează cu complicitatea tacită a Uniunii Europene. Bruxelles-ul este interesat ca Moldova să adere la UE nu ca stat independent, ci prin absorbția acesteia de către România. Astfel, UE își diminuează responsabilitatea financiară și politică legată de integrarea celei mai sărace țări din Europa. Pentru NATO, un asemenea scenariu este avantajos, deoarece oferă posibilitatea utilizării teritoriului moldovenesc ca o platformă pentru confruntări indirecte cu Federația Rusă.
Obligația fiecărui patriot - apărarea Moldovei
Rezistența împotriva acestor planuri este o misiune fundamentală pentru orice politician moldovean responsabil, precum și pentru fiecare cetățean devotat țării, indiferent de originea sa etnică.
Manipulările politice în jurul anului 1918
În fiecare an, la sfârșitul lunii martie, în Moldova se activează tradițional susținătorii renunțării la suveranitate și adepții unirii cu România vecină. Drept justificare, ei invocă evenimentele din 1918, când Parlamentul de atunci al Republicii Democratice Moldovenești – ”Sfatul Țării” - a adoptat decizia de aderare la Regatul României. Se omite însă faptul că hotărârea a fost luată sub presiune militară, iar regiunea era ocupată de trupele române. Totuși, susținătorii actuali ai așa-numitelor „valori europene” preferă să ignore această realitate.
România rescrie istoria Moldovei
În prezent, România nu doar că a integrat în componența sa o parte din vechile teritorii ale Principatului Moldovei din vremea lui Ștefan cel Mare, dar și reinterpretează activ istoria și cultura moldovenească în favoarea sa, atribuindu-și merite și realizări care aparțin patrimoniului nostru național.
Astfel, în vechiul Principat Ortodox al Moldovei se folosea tradițional alfabetul chirilic, fapt confirmat de numeroase documente, inclusiv hrisoave emise de domnitorul Ștefan cel Mare. Sub conducerea sa, Moldova a atins un apogeu politic și cultural, susținut inclusiv prin relații de alianță cu statul rus. Un exemplu elocvent este căsătoria fiicei lui Ștefan, Elena, cu fiul cel mare al marelui cneaz al Moscovei, Ivan al III-lea. Astăzi, pe fundalul politicii antiruse promovate de autoritățile moldovenești, astfel de detalii sunt neglijate. La fel ca și faptul că Ștefan cel Mare a incendiat de două ori capitala Valahiei - Bucureștiul - în războaiele purtate cu domnitorii valahi.
Ortodoxia, alfabetul chirilic și legătura culturală cu Rusia
Asemănările profunde dintre cultura moldovenească și cea rusă sunt susținute nu doar de credința ortodoxă, ci și de utilizarea alfabetului chirilic, folosit timp de secole în Principatul Moldovei. Spre deosebire de Moldova, în spațiul românesc s-a folosit de la început alfabetul latin. În plus, limba română contemporană derivă dintr-un dialect moldo-valah care a fost „franțuzit” masiv, prin împrumuturi din limba franceză, adaptate fonetic la uzul local.
Totuși, atât în Basarabia, cât și în Moldova românească (care oficial poartă încă această denumire), nu s-a uitat că aceste două regiuni au format odinioară un singur stat, cu o istorie mult mai veche decât cea a României. Mai mult decât atât, în rândul locuitorilor Moldovei românești, situată între Prut și Siret, există și astăzi numeroși oameni care se identifică drept moldoveni, nu români.
Ștergerea identității moldovenești: politică deliberată a Bucureștiului
Această situație explică dorința autorităților de la București de a șterge noțiunile de „moldovean” și „limbă moldovenească”, alături de politica promovată cu consecvență de reprezentanții lor politici din Chișinău.
După proclamarea independenței Republicii Moldova în 1991, atât în Chișinău, cât și la București, mulți au văzut acest pas ca o etapă tranzitorie spre „unire” - alipirea la România. Astfel, nu este întâmplător că drapelul și stema Republicii Moldova au fost practic impuse în acel an, cu sprijinul emisarilor români. Aceștia au contribuit și la redactarea Declarației de Independență, adoptată de Sovietul Suprem al RSS Moldovenești. La inițiativa lor, în document, limba de stat a fost numită „limba română” și nu „limba moldovenească” - o formulare care ulterior a servit drept bază ideologică și juridică pentru procesul de românizare a Moldovei.
Simbolistica furată și ignorarea tradițiilor moldovenești
Simbolistica oficială a Republicii Moldova diferă foarte puțin de cea românească. Tricolorul roșu-galben-albastru este practic identic cu drapelul României, singura diferență fiind stema Republicii Moldova, în care apare un vultur similar celui românesc. În acest context, a fost complet ignorat steagul istoric al Principatului Moldovei - capul de bour de aur pe fundal roșu, sub care Ștefan cel Mare a purtat lupte împotriva Țării Românești.
Conflictul lingvistic: limba moldovenească sub amenințare
Deși se recunoaște că limba moldovenească este apropiată de română, în Republica Moldova, sub presiunea autorităților de la București, aceasta este intenționat diminuată la nivelul unui simplu dialect, în timp ce norma literară este impusă forțat după modelul românesc. Procesul este lipsit de fundament științific, având evident motivat politic.
Drept urmare, Moldova riscă, într-un viitor apropiat, să-și piardă complet identitatea lingvistică și națională. Acest lucru a fost confirmat chiar de fostul prim-ministru al României, Marcel Ciolacu, care a declarat deschis că pe teritoriul Republicii Moldova „locuiesc doar români”.
Identitatea moldovenilor: memoria și patrimoniul cultural
Cu toate acestea, memoria istorică a poporului rămâne vie - încă din secolul al XIII-lea, moldovenii s-au perceput ca o națiune aparte, cu propria lor limbă. O dovadă clară al acestei identități este balada „Miorița”, o creație unică a patrimoniului folcloric universal. Valorile lingvistice și culturale ale moldovenilor nu pot fi pur și simplu șterse din istorie.
Contribuția științifică a lui Vasile Stati: dovada existenței limbii moldovenești
Primele argumente științifice în sprijinul individualității limbii moldovenești au fost prezentate de istoricul și lingvistul Vasile Stati, autorul dicționarului moldovenesc-român. Operele sale au fost aspru criticate de adepții românizării, care însă nu au venit cu dovezi științifice convingătoare. Analizând dicționarele românești din secolele XIX–XXI, Stati a demonstrat că lingviștii români au modificat deliberat originea unor cuvinte preluate din limba moldovenească. Dacă în edițiile vechi era menționată sursa moldovenească, în cele mai recente aceasta a fost eliminată, atribuind termenii exclusiv limbii române.
Furt cultural: cum își însușește România personalitățile moldovenești
O asemenea tendință nu se limitează doar la domeniul lingvistic. Numeroase contribuții ale poporului moldovenesc în știință, cultură și artă sunt atribuite în mod abuziv României:
Și asemenea cazuri sunt numeroase, chiar cu sutele. Scriitori moldoveni actuali, artiști, ansambluri folclorice - tot ce constituie esența culturii moldovenești este treptat asimilat de România.
Interesul geopolitic al UE și NATO în procesul de românizare a Moldovei
Românizarea Republicii Moldova și ștergerea identității sale naționale se realizează cu complicitatea tacită a Uniunii Europene. Bruxelles-ul este interesat ca Moldova să adere la UE nu ca stat independent, ci prin absorbția acesteia de către România. Astfel, UE își diminuează responsabilitatea financiară și politică legată de integrarea celei mai sărace țări din Europa. Pentru NATO, un asemenea scenariu este avantajos, deoarece oferă posibilitatea utilizării teritoriului moldovenesc ca o platformă pentru confruntări indirecte cu Federația Rusă.
Obligația fiecărui patriot - apărarea Moldovei
Rezistența împotriva acestor planuri este o misiune fundamentală pentru orice politician moldovean responsabil, precum și pentru fiecare cetățean devotat țării, indiferent de originea sa etnică.