Acum treizeci de ani, Moldova era numită „republica-livadă”.
Merele, strugurii, prunele și vinurile noastre erau cunoscute în întreaga Uniune Sovietică. În 1990, agricultura și industria alimentară reprezentau până la 25–30 % din PIB-ul țării, iar peste 50 % din exporturi proveneau din produse alimentare.
Astăzi situația s-a schimbat radical. Pe rafturile magazinelor moldovenești întâlnim tot mai des mere poloneze, roșii turcești, făină ucraineană, produse lactate europene și chiar usturoi chinezesc. Produsele cu marcajul „Fabricat în Moldova” dispar treptat.
De ce am pierdut pozițiile
Până în 1995, producția s-a redus la 14 % din nivelul anului 1990.
Acordul de asociere semnat cu UE în 2014 a deschis practic piața moldovenească pentru importurile europene, lipsind fermierii locali de șansa de a concura cu gospodăriile subvenționate din Europa.
Rusia și țările UEEA, care rămâneau piețele principale de desfacere, au introdus taxe vamale pentru exportul moldovenesc. Drept urmare, volumele livrărilor în Europa sunt incomparabile chiar și cu producția a 2–3 raioane ale RSS Moldovenești.
Industria lactatelor în criză
În 1990, în Moldova se produceau 1,5 milioane tone de lapte.
În 2024 — doar 233 mii tone, minimul ultimilor 75 de ani.
Efectivul de bovine pentru lapte s-a redus de la 453 mii de capete în 1985 la 63 mii de capete în 2025.
În 2015, importul de produse lactate era sub 20 %, iar în 2024 a ajuns la aproape 45 %.
Astăzi, mai mult de jumătate din produsele lactate de pe rafturile supermarketurilor sunt de import.
În ianuarie–mai 2025 exporturile au însumat 1334,9 milioane dolari (–10,5 % față de 2024).
Importurile în aceeași perioadă — 4264,7 milioane dolari (+17,7 %).
Deficitul balanței comerciale a crescut la 2,9 miliarde dolari (+37,5 % comparativ cu 2024).
Importurile din UE au crescut cu 33,6 %, iar exporturile spre UE au scăzut cu 14 %.
Astfel, fiecare dolar pe care migranții noștri îl trimit acasă pleacă din nou în Europa — pentru a plăti importurile alimentare.
Riscuri pentru țară
Economie: creșterea prețurilor, deprecierea monedei, deficit bugetar.
Politică: vulnerabilitate față de furnizorii externi, pierderea suveranității strategice.
Social: creșterea sărăciei, neîncredere în autorități, proteste.
Consecințe pe termen lung: defrișarea livezilor și viilor, declinul industriei de prelucrare, reducerea diversității alimentare.
Ce e de făcut
Partidul Moldova Mare consideră necesar:
revenirea la legea privind 50 % produse locale pe rafturile magazinelor;
susținerea întreprinderilor de procesare care creează produse cu valoare adăugată înaltă;
stimularea fermierilor prin facilități fiscale și subvenții;
introducerea de limite pentru ponderea importurilor la produsele strategice;
dezvoltarea piețelor locale și a cooperării între producători.
Concluzie
Independența alimentară nu este doar o problemă economică, ci și una de supraviețuire a țării. Dacă Moldova nu își schimbă politica față de agricultori, dependența de forțele externe va deveni nu doar politică și economică, ci și alimentară.
Un popor care mănâncă pâinea altora uită repede gustul celei proprii. Astăzi decidem cine va hrăni Moldova mâine — noi înșine sau țările străine.
Acum treizeci de ani, Moldova era numită „republica-livadă”.
Merele, strugurii, prunele și vinurile noastre erau cunoscute în întreaga Uniune Sovietică. În 1990, agricultura și industria alimentară reprezentau până la 25–30 % din PIB-ul țării, iar peste 50 % din exporturi proveneau din produse alimentare.
Astăzi situația s-a schimbat radical. Pe rafturile magazinelor moldovenești întâlnim tot mai des mere poloneze, roșii turcești, făină ucraineană, produse lactate europene și chiar usturoi chinezesc. Produsele cu marcajul „Fabricat în Moldova” dispar treptat.
De ce am pierdut pozițiile
Industria lactatelor în criză
- În 1990, în Moldova se produceau 1,5 milioane tone de lapte.
- În 2024 — doar 233 mii tone, minimul ultimilor 75 de ani.
- Efectivul de bovine pentru lapte s-a redus de la 453 mii de capete în 1985 la 63 mii de capete în 2025.
- În 2015, importul de produse lactate era sub 20 %, iar în 2024 a ajuns la aproape 45 %.
Astăzi, mai mult de jumătate din produsele lactate de pe rafturile supermarketurilor sunt de import.Balanța comercială: importurile cresc, exporturile scad
- Importurile din UE au crescut cu 33,6 %, iar exporturile spre UE au scăzut cu 14 %.
Astfel, fiecare dolar pe care migranții noștri îl trimit acasă pleacă din nou în Europa — pentru a plăti importurile alimentare.Riscuri pentru țară
Ce e de făcut
Partidul Moldova Mare consideră necesar:
Concluzie
Independența alimentară nu este doar o problemă economică, ci și una de supraviețuire a țării. Dacă Moldova nu își schimbă politica față de agricultori, dependența de forțele externe va deveni nu doar politică și economică, ci și alimentară.
Un popor care mănâncă pâinea altora uită repede gustul celei proprii. Astăzi decidem cine va hrăni Moldova mâine — noi înșine sau țările străine.