Moldova Mare > Noutăți > Fără categorie > Agricultura Republicii Moldova ca indicator al crizei generale a statului și propunerile partidului Moldova Mare
Agricultura Republicii Moldova ca indicator al crizei generale a statului și propunerile partidului Moldova Mare
Nicio țară cu adevărat suverană, niciun stat cu adevărat independent astăzi nu poate funcționa fără agricultură.
Acest lucru se aplică în totalitate și Republicii Moldova, unde agricultura reprezintă ramura principală a economiei.
Agricultura țării rezolvă o problemă esențială - asigură populația cu produse alimentare. În cantitatea necesară, cu o varietate corespunzătoare și la prețuri accesibile. mportanța acestei chestiuni este evidențiată și de faptul că Premiul Nobel pentru Pace pe anul 2020 a fost acordat Programului Alimentar Mondial (World Food Programme, WFP) – o agenție a ONU dedicată combaterii foametei la nivel global.
Atunci când un stat nu poate garanta producția necesară de produse alimentare, acesta devine total dependent de furnizorii externi de produse alimentare și pierde controlul asupra a ceea ce se petrece pe teritoriul său.
În plus, agricultura reprezintă o sursă esențială de venituri pentru țară prin exportul cerealelor, legumelor și fructelor, adică materii prime, dar și al produselor cu valoare adăugată, cum ar fi conservele și alte alimente procesate.
Dacă o astfel de abordare era răspândită în perioada URSS, când în fiecare raion al Moldovei sovietice existau fabrici de conserve și alte întreprinderi din industria prelucrătoare, astăzi, în Republica Moldova, care aspiră la aderarea în Uniunea Europeană, agricultura se confruntă cu dificultăți majore atât în ceea ce privește asigurarea populației cu produse alimentare, cât și din perspectiva generării de venituri.
Două lovituri aplicate agriculturii Republicii Moldova
În perioada 1992–2000, sectorul agricol al Republicii Moldova a înregistrat un declin semnificativ, producția reducându-se până la 40% din volumul anului 1987. Ulterior, activitatea s-a stabilizat într-o oarecare măsură, însă datele statistice cumulate pe parcursul celor 30 de ani reflectă o diminuare constantă a volumelor de producție în toate categoriile de produse agricole.
Fiecare guvern a raportat succese, iar perioadele de declin au fost prezentate ca fiind temporare. Cu toate acestea, sectorul agricol se află într-o criză permanentă. În ultimii 10 ani, evoluția producției agricole a fost una instabilă. În 2020, volumul producției s-a redus la 72% din nivelul anului 2019, în 2021 s-a înregistrat o creștere semnificativă față de 2020, iar în 2022 a avut loc o nouă scădere, de 29,8% comparativ cu anul 2021.
Cauzele acestui declin nu pot fi atribuite exclusiv secetelor sau altor factori climatici nefavorabile, ci sunt de natură sistemică. Degradarea sectorului agricol este rezultatul a două lovituri majore, aplicate în mod deliberat, cu cunoașterea clară a consecințelor care nu au întârziat să se manifeste.
Prima lovitură a constat în desființarea colhozurilor și a altor gospodării agricole de mari dimensiuni, precum și eliminarea principiului muncii colective pe solurile fertile ale Moldovei. Acest proces a fost realizat cu sprijinul și sub coordonarea binecunoscutei agenții guvernamentale americane USAID și este cunoscut sub denumirea de programul „Pământ”. Este semnificativ faptul că, la scurt timp după lansarea sa, agricultorii moldoveni i-au atribuit o altă denumire „Mormânt”. Programul prevedea privatizarea terenurilor agricole, iar în baza acestuia, agricultorii au primit loturi împărțite într-o asemenea manieră încât comasarea și exploatarea eficientă a acestora au devenit aproape imposibile.
A doua lovitură - de această dată dublă - aplicată agricultorilor moldoveni a fost orientarea proeuropeană promovată de conducerea Republicii Moldova. Acest parcurs a devenit vizibil și declarat începând cu anul 2009, iar în 2014 a fost formalizat prin semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. Una dintre consecințele acestui acord a fost eliminarea taxelor vamale pentru toate importurile din UE și, în consecință, deschiderea completă a pieței moldovenești pentru produsele agroalimentare europene, cu care agricultorii locali nu puteau concura din cauza decalajului uriaș între subvențiile oferite în sectorul agricol în Uniunea Europeană și cele disponibile în Moldova.
Mai mult decât atât, Acordul de Asociere a rupt practic accesul fermierilor moldoveni la principala lor piață de desfacere - Federația Rusă și țările Uniunii Economice Eurasiatice, care au fost obligate să introducă taxe vamale pentru produsele moldovenești. Pierderile generate nu au fost nicidecum compensate de cotele de export oferite de Uniunea Europeană pentru produsele agricole moldovenești. Volumul exporturilor în UE este nesemnificativ și poate fi comparat cu producția a doar două-trei raioane ale fostei Moldove Sovietice. Două-trei din cele 36 existente la acea vreme.
Politica la nivel de sabotaj
În prezent, sectorul agricol al țării, care odinioară era denumit „grădina Uniunii Sovietice”, oferă un tablou trist. Mulți cultivatori, nefiind capabili să-și comercializeze produsele – mere, prune, struguri, sunt obligați să taie livezile și viile sau să le lase în paragină, neîngrijite. Agricultorii nu găsesc motivația pentru a investi și a lucra terenurile agricole.
Există probleme grace și în domeniul zootehnic: autoritățile ignoră producătorii autentici, iar în loc să organizeze sectorul pe baza unor planuri de afaceri bine structurate, ei creează proiecte utopice, numite strategii. Drept rezultat, majoritatea produselor lactate din supermarketurile moldovenești sunt produse nu local, ci din Ucraina și Europa, iar prețurile acestora sunt mai mici decât cele ale produselor lovale.
Actuala guvernare, reprezentată de președinta Maia Sandu și PAS, favorizează în mod evident condițiile privilegiate pentru produsele importate. Legea care impunea ca cel puțin 50% din sortimentul magazinelor alimentare și supermarketurilor să fie produse moldovenești a fost abrogată de această guvernare.
În prezent, doar marile întreprinderi agricole și holdingurile agroindustriale pot supraviețui cu certitudine în Moldova. Fermierii mijlocii, iar cu atât mai mult cei mici, sunt la limita falimentului, fiind împovărați cu credite ipotecare pe terenurile agricole și riscă să rămână complet fără mijloace.
În plus, un prejudiciu major agricultorilor autohtoni a fost provocat de tranzitul prin Moldova al cerealelor ucrainene. Acest fapt a dus la scăderea prețurilor la cerealele moldovenești, în unele cazuri chiar sub costurile de producție. Mai mult, camioanele ucrainene au creat ambuteiaje considerabile la punctele de trecere a frontierei dintre Moldova și România, afectând exporturile agricole moldovenești. Nu este întâmplător că una dintre cererile asociației „Forța Fermierilor”, care organizează proteste regulate la Chișinău, a fost crearea unor puncte speciale de control pentru produsele agricole moldovenești.
Totuși, relațiile fermierilor moldoveni cu guvernarea actuală, reprezentată de PAS, în ultimii patru ani au semănat cu o pildă despre glasul care strigă în deșert - nici petițiile, nici apelurile, nici protestele nu au determinat guvernul să sprijine agricultorii moldoveni, care au solicitat ajutor și investiții concrete din partea statului.
În timp ce sectorul agricol se confruntă cu mari dificultăți, statul doar mimează preocupare și căutarea unor soluții pentru situația dificilă. Fermierii moldoveni rămân pentru puterea proeuropeană o monedă de schimb pentru obținerea unor noi credite, care vor dispărea fără urmă, lăsând în urmă aceeași secetă care afectează câmpurile agricultorilor locali.
Mai mult decât atât, acțiunile actualei guvernări deseori seamănă cu sabotaj și acțiuni de diversiune, îndreptate împotriva distrugerii sectorului și a producătorilor agricoli autohtoni. Nu există îndoieli că următorul pas va fi acordarea „luminii verzi” străinilor, interesați să achiziționeze terenuri agricole fertile, așa cum se întâmplă deja în Ucraina vecină.
Ambasadorul Uniunii Europene în Moldova, Janis Mazeiks, a confirmat că vânzarea terenurilor către străini va fi discutată în cadrul negocierilor privind aderarea Moldovei la UE, subliniind că în Uniunea Europeană există libera circulație a capitalului, iar, prin urmare, orice cetățean al unui stat membru UE poate achiziționa ceea ce dorește în orice alt stat membru.
Potrivit unor estimări diferite, aproximativ 30% din terenurile agricole din Moldova sunt deja deținute de străini prin diverse firme locale și companii offshore. Totuși, se pare că acest lucru nu este suficient pentru cei care intenționează să vândă Moldova în întregime.
Sectorul agricol poate fi încă revitalizat
Partidul politic Moldova Mare propune o schimbare radicală a situației actuale. Principiul „Pământul”, în concepția noastră, înseamnă că terenurile fertile ale Moldovei trebuie să servească pentru binele poporului moldovean. Vom apăra solurile noastre roditoare de distrugere, contaminare și înstrăinare abuzivă. Resursele funciare ale Republicii Moldova trebuie folosite trebuie valorificate pentru a garanta securitatea alimentară și pentru prosperitatea comunităților rurale. Suntem împotriva înstrăinării pământurilor moldovenești către străini — această avere națională trebuie să rămână în proprietatea poporului moldovean.
Soluțiile propuse de Moldova Mare pentru revitalizarea agriculturii vizează, în principal, reluarea parteneriatelor economice durabile cu piețele noastre tradiționale și furnizarea de resurse energetice la prețuri accesibile pentru sectorul agricol. În același timp, reconsolidarea relațiilor economice cu regiunile istorice de importanță strategică pentru țara noastră trebuie să meargă în paralel cu extinderea colaborărilor echitabile cu statele dispuse să respecte independența și interesele suverane ale Republicii Moldova.
Vom introduce un impozit unic pentru simplificarea sistemului fiscal și stimularea dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, inclusiv în sectorul agricol și și în domeniile conexe. Considerăm că antreprenorii debutanți ar trebui scutiți de orice obligație fiscală în primii ani de activitate.
Pentru a crea noi locuri de muncă bine remunerate, vom lansa un program amplu de reindustrializare a țării. Acesta va permite deschiderea a cel puțin 1.500 de întreprinderi industriale în întreaga țară, inclusiv în domeniul agroalimentar. Investitorii acestor afaceri vor fi chiar cetățenii moldoveni.
Vom proteja piața internă de concurența neloială și vom elibera producătorii autohtoni de bariera birocratică. De asemenea, ne vom concentra pe eradicarea dominației bancare asupra economiei țării.
Vom iniția un audit și o reevaluare a acordurilor internaționale semnate în detrimentul țării și fără consultarea cetățenilor. Vom cere anularea împrumuturilor împovărătoare și sclaviei financiare. Moldova trebuie și este capabilă să se dezvolte bazându-se pe propriile resurse și capacități, cu o singură condiție - respectul și înțelegerea față de cetățenii săi, cei care susțin prin muncă ramura principală a economiei naționale.
Nicio țară cu adevărat suverană, niciun stat cu adevărat independent astăzi nu poate funcționa fără agricultură.
Acest lucru se aplică în totalitate și Republicii Moldova, unde agricultura reprezintă ramura principală a economiei.
Agricultura țării rezolvă o problemă esențială - asigură populația cu produse alimentare. În cantitatea necesară, cu o varietate corespunzătoare și la prețuri accesibile. mportanța acestei chestiuni este evidențiată și de faptul că Premiul Nobel pentru Pace pe anul 2020 a fost acordat Programului Alimentar Mondial (World Food Programme, WFP) – o agenție a ONU dedicată combaterii foametei la nivel global.
Atunci când un stat nu poate garanta producția necesară de produse alimentare, acesta devine total dependent de furnizorii externi de produse alimentare și pierde controlul asupra a ceea ce se petrece pe teritoriul său.
În plus, agricultura reprezintă o sursă esențială de venituri pentru țară prin exportul cerealelor, legumelor și fructelor, adică materii prime, dar și al produselor cu valoare adăugată, cum ar fi conservele și alte alimente procesate.
Dacă o astfel de abordare era răspândită în perioada URSS, când în fiecare raion al Moldovei sovietice existau fabrici de conserve și alte întreprinderi din industria prelucrătoare, astăzi, în Republica Moldova, care aspiră la aderarea în Uniunea Europeană, agricultura se confruntă cu dificultăți majore atât în ceea ce privește asigurarea populației cu produse alimentare, cât și din perspectiva generării de venituri.
Două lovituri aplicate agriculturii Republicii Moldova
În perioada 1992–2000, sectorul agricol al Republicii Moldova a înregistrat un declin semnificativ, producția reducându-se până la 40% din volumul anului 1987. Ulterior, activitatea s-a stabilizat într-o oarecare măsură, însă datele statistice cumulate pe parcursul celor 30 de ani reflectă o diminuare constantă a volumelor de producție în toate categoriile de produse agricole.
Fiecare guvern a raportat succese, iar perioadele de declin au fost prezentate ca fiind temporare. Cu toate acestea, sectorul agricol se află într-o criză permanentă. În ultimii 10 ani, evoluția producției agricole a fost una instabilă. În 2020, volumul producției s-a redus la 72% din nivelul anului 2019, în 2021 s-a înregistrat o creștere semnificativă față de 2020, iar în 2022 a avut loc o nouă scădere, de 29,8% comparativ cu anul 2021.
Cauzele acestui declin nu pot fi atribuite exclusiv secetelor sau altor factori climatici nefavorabile, ci sunt de natură sistemică. Degradarea sectorului agricol este rezultatul a două lovituri majore, aplicate în mod deliberat, cu cunoașterea clară a consecințelor care nu au întârziat să se manifeste.
Prima lovitură a constat în desființarea colhozurilor și a altor gospodării agricole de mari dimensiuni, precum și eliminarea principiului muncii colective pe solurile fertile ale Moldovei. Acest proces a fost realizat cu sprijinul și sub coordonarea binecunoscutei agenții guvernamentale americane USAID și este cunoscut sub denumirea de programul „Pământ”. Este semnificativ faptul că, la scurt timp după lansarea sa, agricultorii moldoveni i-au atribuit o altă denumire „Mormânt”. Programul prevedea privatizarea terenurilor agricole, iar în baza acestuia, agricultorii au primit loturi împărțite într-o asemenea manieră încât comasarea și exploatarea eficientă a acestora au devenit aproape imposibile.
A doua lovitură - de această dată dublă - aplicată agricultorilor moldoveni a fost orientarea proeuropeană promovată de conducerea Republicii Moldova. Acest parcurs a devenit vizibil și declarat începând cu anul 2009, iar în 2014 a fost formalizat prin semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. Una dintre consecințele acestui acord a fost eliminarea taxelor vamale pentru toate importurile din UE și, în consecință, deschiderea completă a pieței moldovenești pentru produsele agroalimentare europene, cu care agricultorii locali nu puteau concura din cauza decalajului uriaș între subvențiile oferite în sectorul agricol în Uniunea Europeană și cele disponibile în Moldova.
Mai mult decât atât, Acordul de Asociere a rupt practic accesul fermierilor moldoveni la principala lor piață de desfacere - Federația Rusă și țările Uniunii Economice Eurasiatice, care au fost obligate să introducă taxe vamale pentru produsele moldovenești. Pierderile generate nu au fost nicidecum compensate de cotele de export oferite de Uniunea Europeană pentru produsele agricole moldovenești. Volumul exporturilor în UE este nesemnificativ și poate fi comparat cu producția a doar două-trei raioane ale fostei Moldove Sovietice. Două-trei din cele 36 existente la acea vreme.
Politica la nivel de sabotaj
În prezent, sectorul agricol al țării, care odinioară era denumit „grădina Uniunii Sovietice”, oferă un tablou trist. Mulți cultivatori, nefiind capabili să-și comercializeze produsele – mere, prune, struguri, sunt obligați să taie livezile și viile sau să le lase în paragină, neîngrijite. Agricultorii nu găsesc motivația pentru a investi și a lucra terenurile agricole.
Există probleme grace și în domeniul zootehnic: autoritățile ignoră producătorii autentici, iar în loc să organizeze sectorul pe baza unor planuri de afaceri bine structurate, ei creează proiecte utopice, numite strategii. Drept rezultat, majoritatea produselor lactate din supermarketurile moldovenești sunt produse nu local, ci din Ucraina și Europa, iar prețurile acestora sunt mai mici decât cele ale produselor lovale.
Actuala guvernare, reprezentată de președinta Maia Sandu și PAS, favorizează în mod evident condițiile privilegiate pentru produsele importate. Legea care impunea ca cel puțin 50% din sortimentul magazinelor alimentare și supermarketurilor să fie produse moldovenești a fost abrogată de această guvernare.
În prezent, doar marile întreprinderi agricole și holdingurile agroindustriale pot supraviețui cu certitudine în Moldova. Fermierii mijlocii, iar cu atât mai mult cei mici, sunt la limita falimentului, fiind împovărați cu credite ipotecare pe terenurile agricole și riscă să rămână complet fără mijloace.
În plus, un prejudiciu major agricultorilor autohtoni a fost provocat de tranzitul prin Moldova al cerealelor ucrainene. Acest fapt a dus la scăderea prețurilor la cerealele moldovenești, în unele cazuri chiar sub costurile de producție. Mai mult, camioanele ucrainene au creat ambuteiaje considerabile la punctele de trecere a frontierei dintre Moldova și România, afectând exporturile agricole moldovenești. Nu este întâmplător că una dintre cererile asociației „Forța Fermierilor”, care organizează proteste regulate la Chișinău, a fost crearea unor puncte speciale de control pentru produsele agricole moldovenești.
Totuși, relațiile fermierilor moldoveni cu guvernarea actuală, reprezentată de PAS, în ultimii patru ani au semănat cu o pildă despre glasul care strigă în deșert - nici petițiile, nici apelurile, nici protestele nu au determinat guvernul să sprijine agricultorii moldoveni, care au solicitat ajutor și investiții concrete din partea statului.
În timp ce sectorul agricol se confruntă cu mari dificultăți, statul doar mimează preocupare și căutarea unor soluții pentru situația dificilă. Fermierii moldoveni rămân pentru puterea proeuropeană o monedă de schimb pentru obținerea unor noi credite, care vor dispărea fără urmă, lăsând în urmă aceeași secetă care afectează câmpurile agricultorilor locali.
Mai mult decât atât, acțiunile actualei guvernări deseori seamănă cu sabotaj și acțiuni de diversiune, îndreptate împotriva distrugerii sectorului și a producătorilor agricoli autohtoni. Nu există îndoieli că următorul pas va fi acordarea
„luminii verzi” străinilor, interesați să achiziționeze terenuri agricole fertile, așa cum se întâmplă deja în Ucraina vecină.
Ambasadorul Uniunii Europene în Moldova, Janis Mazeiks, a confirmat că vânzarea terenurilor către străini va fi discutată în cadrul negocierilor privind aderarea Moldovei la UE, subliniind că în Uniunea Europeană există libera circulație a capitalului, iar, prin urmare, orice cetățean al unui stat membru UE poate achiziționa ceea ce dorește în orice alt stat membru.
Potrivit unor estimări diferite, aproximativ 30% din terenurile agricole din Moldova sunt deja deținute de străini prin diverse firme locale și companii offshore. Totuși, se pare că acest lucru nu este suficient pentru cei care intenționează să vândă Moldova în întregime.
Sectorul agricol poate fi încă revitalizat
Partidul politic Moldova Mare propune o schimbare radicală a situației actuale. Principiul „Pământul”, în concepția noastră, înseamnă că terenurile fertile ale Moldovei trebuie să servească pentru binele poporului moldovean. Vom apăra solurile noastre roditoare de distrugere, contaminare și înstrăinare abuzivă. Resursele funciare ale Republicii Moldova trebuie folosite trebuie valorificate pentru a garanta securitatea alimentară și pentru prosperitatea comunităților rurale. Suntem împotriva înstrăinării pământurilor moldovenești către străini — această avere națională trebuie să rămână în proprietatea poporului moldovean.
Soluțiile propuse de Moldova Mare pentru revitalizarea agriculturii vizează, în principal, reluarea parteneriatelor economice durabile cu piețele noastre tradiționale și furnizarea de resurse energetice la prețuri accesibile pentru sectorul agricol. În același timp, reconsolidarea relațiilor economice cu regiunile istorice de importanță strategică pentru țara noastră trebuie să meargă în paralel cu extinderea colaborărilor echitabile cu statele dispuse să respecte independența și interesele suverane ale Republicii Moldova.
Vom introduce un impozit unic pentru simplificarea sistemului fiscal și stimularea dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, inclusiv în sectorul agricol și și în domeniile conexe. Considerăm că antreprenorii debutanți ar trebui scutiți de orice obligație fiscală în primii ani de activitate.
Pentru a crea noi locuri de muncă bine remunerate, vom lansa un program amplu de reindustrializare a țării. Acesta va permite deschiderea a cel puțin 1.500 de întreprinderi industriale în întreaga țară, inclusiv în domeniul agroalimentar. Investitorii acestor afaceri vor fi chiar cetățenii moldoveni.
Vom proteja piața internă de concurența neloială și vom elibera producătorii autohtoni de bariera birocratică. De asemenea, ne vom concentra pe eradicarea dominației bancare asupra economiei țării.
Vom iniția un audit și o reevaluare a acordurilor internaționale semnate în detrimentul țării și fără consultarea cetățenilor. Vom cere anularea împrumuturilor împovărătoare și sclaviei financiare. Moldova trebuie și este capabilă să se dezvolte bazându-se pe propriile resurse și capacități, cu o singură condiție - respectul și înțelegerea față de cetățenii săi, cei care susțin prin muncă ramura principală a economiei naționale.