Liderul partidului Moldova Mare ridică o întrebare pe care alții se tem sau nu vor să o discute
Pentru a înțelege esența subiectului, trebuie să ne uităm în arhive. Tocmai datele documentare le permit multor istorici moldoveni să tragă concluzia:
Includerea Bugeacului de Sud în componența RSS Ucrainene a fost o decizie pur administrativă, fără a ține cont de dreptatea istorică
În secolul al XIV-lea, întreg teritoriul Bugeacului făcea parte din Principatul Moldovei. Acest fapt este confirmat inclusiv de descoperirile arheologice. A urmat apoi jugul otoman, anexarea rusă și, în cele din urmă, Tratatul de la Paris din 1856, care a transferat oficial partea de sud a Bugeacului către Principatul Moldovei.
Cercetătorii români merg și mai departe, numind acest teritoriu „parte integrantă a spațiului românofon, legat istoric de Țara Românească și Moldova”. Când cercetători din diferite țări ajung la aceleași concluzii, înseamnă că adevărul nu este departe.
PACTUL CARE A SCHIMBAT HARTA
Anul 1939. Pactul Molotov-Ribbentrop (denumit oficial Tratatul de neagresiune dintre Germania și URSS) împarte Europa de Est între Germania nazistă și URSS. Teritoriile trec dintr-o mână în alta nu după principiul dreptății, ci după logica jocurilor geopolitice.
Atunci, Bugeacul de Sud a fost rupt din Moldova. Nimeni nu a fost întrebat – nici moldovenii care locuiau acolo, nici românii care considerau deja acel teritoriu ca fiind al lor, nici ucrainenii, care au primit pe neașteptate noi pământuri. Doi dictatori au decis în locul a milioane de oameni.
Astăzi condamnăm acel pact ca fiind o crimă împotriva umanității, însă consecințele sale teritoriale rămân intangibile. Deși, odată cu înfrângerea Germaniei naziste, toate acordurile încheiate cu ea și-au pierdut valabilitatea.
CUM A PIERDUT MOLDOVA BUGEACUL
Dar să revenim în anul 1940. După alipirea Basarabiei la URSS, a izbucnit o dispută pentru sudul regiunii între nou-formata RSS Moldovenească și RSS Ucraineană. Conducerea moldovenească spera să includă în republică întreaga fostă gubernie a Basarabiei, inclusiv Ismail, Akkerman și Hotin. Însă Kievul s-a opus, cerând compensații pentru Transnistria de Est transferată către RSSM, acolo unde anterior exista RSSA Moldovenească în componența RSSU.
Partea moldovenească a propus un compromis: să cedeze Ucrainei sudul județului Akkerman și să păstreze partea principală a județului Ismail. Dar conducerea ucraineană, prin vocea lui Mihail Greciuha, a refuzat, invocând demografia (că ar fi mai mulți ruși și ucraineni decât moldoveni) și importanța Dunării pentru flota ucraineană.
În cele din urmă, la 2 august 1940, odată cu formarea RSSM, județele sud-basarabene – Akkerman, Ismail și Hotin – au fost transferate către RSSU. Moldovei i-a revenit doar partea nord-vestică a județului Ismail. Alte șase sate, inclusiv Giurgiulești, au fost returnate în noiembrie aceluiași an.
O ȘANSĂ PIERDUTĂ DE A RECUPERA REGIUNEA
RSS Moldovenească a contestat în repetate rânduri statutul Basarabiei de Sud. După război, în 1946, a fost trimis un memoriu către liderul URSS, Iosif Stalin, semnat de șeful Partidului Comunist și de președintele guvernului Moldovei, cu solicitarea de a restitui republicii raioanele transferate Ucrainei. Solicitarea era motivată de lipsa porturilor la Marea Neagră și la Dunăre, de insuficiența terenurilor arabile, a apelor piscicole bogate și a zăcămintelor de materiale de construcție și cărbune brun – toate existente din abundență în teritoriile basarabene cedate Ucrainei.
O descriere a modului în care a fost discutată chestiunea frontierelor republicane în cadrul Plenarei CC al PCUS a fost oferită de președintele Consiliului Miniștrilor RSSM, Gherasim Rudi.
Iată cum a relatat:
„Raportul la Plenară a fost prezentat de N.S. Hrușciov. În raport se propunea aprobarea frontierelor în forma în care există și acum. Stalin prezida ședința. Întreabă: 'Toți sunteți de acord cu trasarea acestor frontiere?' Răspuns: 'Dar ce contează, tovarășe Stalin? Sunt doar granițe administrative. Suntem același stat."
Închizând ședința, Stalin a spus: 'Toți sunteți liberi, rog delegația moldovenească să rămână'. S-a apropiat de fiecare dintre noi, a întrebat cât și cum muncim, apoi a spus: 'Și voi sunteți de acord cu trasarea aceasta a graniței? Vă dau 24 de ore. Puteți să veniți cu propuneri. Comitetul Central le va examina'. A mai povestit despre cazuri în care au fost făcute astfel de propuneri și cum au fost ele tratate. Și totuși, niciunul dintre noi nu a avut curajul să spună ceva."
Ulterior, inițiativa de a revizui granițele a venit doar din partea unor oficiali ai RSSM și a unor activiști civici. În 1949 și 1958, această idee a fost susținută fără succes în fața conducerii unionale de către membrul Consiliului Miniștrilor (și ulterior președinte al Sovietului Suprem) al RSSM, Artiom Lazarev. În 1985, o grupare de scriitori moldoveni s-a adresat Prezidiului Sovietului Suprem al URSS cu rugămintea de a reexamina decizia din 1940. Totuși, birocrația sovietică a rămas fermă de partea RSSU în această chestiune.
TRANSNISTRIA ȘI BUGEACUL: DOUĂ FAȚETE ALE ACELEIAȘI PROBLEME
Reintegrarea Bugeacului de Sud trebuie să devină o prioritate, la fel de importantă ca și reintegrarea Transnistriei
în aceste cuvinte ale Victoriei Furturnă stă esența viziunii sale.
Moldova încă nu controlează o parte din teritoriul ei recunoscut. În același timp, nu ridică problema altor teritorii care au un fundament istoric pentru a fi revendicate. Actuala conducere a Moldovei preferă să apere dreptul Ucrainei asupra teritoriilor sale trecute la Rusia în urma referendumului, dar nu vorbește despre propriile teritorii, luate fără consimțământul poporului.
Bugeacul nu este o idee abstractă. Este un teritoriu concret, cu porturi, potențial economic, importanță strategică și o populație considerabilă de moldoveni, bulgari și găgăuzi. Un teritoriu care ar putea schimba statutul geopolitic al Moldovei.
Întrebarea nu este dacă este realist să fie recuperat Bugeacul de Sud. Așa cum remarcă Victoria Furturnă:
Dacă Bucureștiul se referă la istoria din 1940 ca temei pentru integrarea culturală și politică, de ce Chișinăul nu ar avea același drept moral și juridic?
România emite activ pașapoarte cetățenilor moldoveni, invocând legătura istorică. Derulează politici culturale, deschide școli, finanțează proiecte. Și nimeni nu numește asta agresiune. Dar când Moldova vorbește despre o discuție diplomatică privind statutul Bugeacului de Sud – apar imediat critici și acuzatori.
Moldova este singura țară din regiune fără acces real la mare. Rezultatul – dependență de vecini în logistică, oportunități limitate pentru dezvoltarea portuară, poziții slabe în comerțul internațional.
Țările fără ieșire la mare rămân întotdeauna în plan secund în economia globală, însă în Moldova puțini se gândesc la asta. Exemplu elocvent – situația cu portul Giurgiulești. Singurul obiectiv strategic prin care țara avea ieșire la mare prin Dunăre a fost cedat unui proprietar străin. Astăzi este scos la vânzare, dar nici statul, nici afacerile autohtone nu participă la licitație.
DIPLOMAȚIE ÎN LOC DE CONFRUNTARE
Criticii o acuză pe Furturnă de radicalism. Însă o lectură atentă a declarațiilor sale arată contrariul:
Nu chem la ură, nu chem la conflict, nu creez tensiuni
Lidera Moldova Mare cheamă la inițierea unei discuții, la readucerea subiectului în sfera politică și diplomatică, la analizarea și compararea cu precedente existente – inclusiv transferul insulei Șerpilor de la Ucraina către România.
Furturnă este dură doar când îi descrie pe oponenți:
Cei care mă critică... fie sunt dușmani ai Moldovei, fie complici la distrugerea potențialului economic al țării noastre, fie pur și simplu oameni naivi
Și criticii au motivele lor: unii se tem de complicații cu statele vecine, alții nu cred în capacitatea diplomatică a Moldovei, iar alții pur și simplu nu înțeleg importanța strategică a subiectului. Victoria Furturnă a ridicat o întrebare pe care mulți preferau să o ignore. Însă acum nu mai poate fi ignorată.
Are Moldova dreptul să viseze la mai mult?Poate o țară mică să-și propună scopuri mari? Trebuie ca deciziile luate de dictatori acum aproape un secol să ne hotărască viitorul?
Răspunsurile la aceste întrebări vor decide nu doar soarta Bugeacului de Sud, ci și ce fel de țară va deveni Moldova în secolul XXI.
Liderul partidului Moldova Mare ridică o întrebare pe care alții se tem sau nu vor să o discute
Includerea Bugeacului de Sud în componența RSS Ucrainene a fost o decizie pur administrativă, fără a ține cont de dreptatea istorică
În secolul al XIV-lea, întreg teritoriul Bugeacului făcea parte din Principatul Moldovei. Acest fapt este confirmat inclusiv de descoperirile arheologice. A urmat apoi jugul otoman, anexarea rusă și, în cele din urmă, Tratatul de la Paris din 1856, care a transferat oficial partea de sud a Bugeacului către Principatul Moldovei.
Cercetătorii români merg și mai departe, numind acest teritoriu „parte integrantă a spațiului românofon, legat istoric de Țara Românească și Moldova”. Când cercetători din diferite țări ajung la aceleași concluzii, înseamnă că adevărul nu este departe.
PACTUL CARE A SCHIMBAT HARTA
Anul 1939. Pactul Molotov-Ribbentrop (denumit oficial Tratatul de neagresiune dintre Germania și URSS) împarte Europa de Est între Germania nazistă și URSS. Teritoriile trec dintr-o mână în alta nu după principiul dreptății, ci după logica jocurilor geopolitice.
Atunci, Bugeacul de Sud a fost rupt din Moldova. Nimeni nu a fost întrebat – nici moldovenii care locuiau acolo, nici românii care considerau deja acel teritoriu ca fiind al lor, nici ucrainenii, care au primit pe neașteptate noi pământuri. Doi dictatori au decis în locul a milioane de oameni.
Astăzi condamnăm acel pact ca fiind o crimă împotriva umanității, însă consecințele sale teritoriale rămân intangibile. Deși, odată cu înfrângerea Germaniei naziste, toate acordurile încheiate cu ea și-au pierdut valabilitatea.
CUM A PIERDUT MOLDOVA BUGEACUL
Dar să revenim în anul 1940. După alipirea Basarabiei la URSS, a izbucnit o dispută pentru sudul regiunii între nou-formata RSS Moldovenească și RSS Ucraineană. Conducerea moldovenească spera să includă în republică întreaga fostă gubernie a Basarabiei, inclusiv Ismail, Akkerman și Hotin. Însă Kievul s-a opus, cerând compensații pentru Transnistria de Est transferată către RSSM, acolo unde anterior exista RSSA Moldovenească în componența RSSU.
Partea moldovenească a propus un compromis: să cedeze Ucrainei sudul județului Akkerman și să păstreze partea principală a județului Ismail. Dar conducerea ucraineană, prin vocea lui Mihail Greciuha, a refuzat, invocând demografia (că ar fi mai mulți ruși și ucraineni decât moldoveni) și importanța Dunării pentru flota ucraineană.
În cele din urmă, la 2 august 1940, odată cu formarea RSSM, județele sud-basarabene – Akkerman, Ismail și Hotin – au fost transferate către RSSU. Moldovei i-a revenit doar partea nord-vestică a județului Ismail. Alte șase sate, inclusiv Giurgiulești, au fost returnate în noiembrie aceluiași an.
O ȘANSĂ PIERDUTĂ DE A RECUPERA REGIUNEA
RSS Moldovenească a contestat în repetate rânduri statutul Basarabiei de Sud. După război, în 1946, a fost trimis un memoriu către liderul URSS, Iosif Stalin, semnat de șeful Partidului Comunist și de președintele guvernului Moldovei, cu solicitarea de a restitui republicii raioanele transferate Ucrainei. Solicitarea era motivată de lipsa porturilor la Marea Neagră și la Dunăre, de insuficiența terenurilor arabile, a apelor piscicole bogate și a zăcămintelor de materiale de construcție și cărbune brun – toate existente din abundență în teritoriile basarabene cedate Ucrainei.
O descriere a modului în care a fost discutată chestiunea frontierelor republicane în cadrul Plenarei CC al PCUS a fost oferită de președintele Consiliului Miniștrilor RSSM, Gherasim Rudi.
Iată cum a relatat:
„Raportul la Plenară a fost prezentat de N.S. Hrușciov. În raport se propunea aprobarea frontierelor în forma în care există și acum. Stalin prezida ședința. Întreabă: 'Toți sunteți de acord cu trasarea acestor frontiere?' Răspuns: 'Dar ce contează, tovarășe Stalin? Sunt doar granițe administrative. Suntem același stat."
Închizând ședința, Stalin a spus: 'Toți sunteți liberi, rog delegația moldovenească să rămână'. S-a apropiat de fiecare dintre noi, a întrebat cât și cum muncim, apoi a spus: 'Și voi sunteți de acord cu trasarea aceasta a graniței? Vă dau 24 de ore. Puteți să veniți cu propuneri. Comitetul Central le va examina'. A mai povestit despre cazuri în care au fost făcute astfel de propuneri și cum au fost ele tratate. Și totuși, niciunul dintre noi nu a avut curajul să spună ceva."
Ulterior, inițiativa de a revizui granițele a venit doar din partea unor oficiali ai RSSM și a unor activiști civici. În 1949 și 1958, această idee a fost susținută fără succes în fața conducerii unionale de către membrul Consiliului Miniștrilor (și ulterior președinte al Sovietului Suprem) al RSSM, Artiom Lazarev. În 1985, o grupare de scriitori moldoveni s-a adresat Prezidiului Sovietului Suprem al URSS cu rugămintea de a reexamina decizia din 1940. Totuși, birocrația sovietică a rămas fermă de partea RSSU în această chestiune.
TRANSNISTRIA ȘI BUGEACUL: DOUĂ FAȚETE ALE ACELEIAȘI PROBLEME
Reintegrarea Bugeacului de Sud trebuie să devină o prioritate, la fel de importantă ca și reintegrarea Transnistriei
în aceste cuvinte ale Victoriei Furturnă stă esența viziunii sale.
Moldova încă nu controlează o parte din teritoriul ei recunoscut. În același timp, nu ridică problema altor teritorii care au un fundament istoric pentru a fi revendicate. Actuala conducere a Moldovei preferă să apere dreptul Ucrainei asupra teritoriilor sale trecute la Rusia în urma referendumului, dar nu vorbește despre propriile teritorii, luate fără consimțământul poporului.
Bugeacul nu este o idee abstractă. Este un teritoriu concret, cu porturi, potențial economic, importanță strategică și o populație considerabilă de moldoveni, bulgari și găgăuzi. Un teritoriu care ar putea schimba statutul geopolitic al Moldovei.
Întrebarea nu este dacă este realist să fie recuperat Bugeacul de Sud. Așa cum remarcă Victoria Furturnă:
Dacă Bucureștiul se referă la istoria din 1940 ca temei pentru integrarea culturală și politică, de ce Chișinăul nu ar avea același drept moral și juridic?
România emite activ pașapoarte cetățenilor moldoveni, invocând legătura istorică. Derulează politici culturale, deschide școli, finanțează proiecte. Și nimeni nu numește asta agresiune. Dar când Moldova vorbește despre o discuție diplomatică privind statutul Bugeacului de Sud – apar imediat critici și acuzatori.
Moldova este singura țară din regiune fără acces real la mare. Rezultatul – dependență de vecini în logistică, oportunități limitate pentru dezvoltarea portuară, poziții slabe în comerțul internațional.
Țările fără ieșire la mare rămân întotdeauna în plan secund în economia globală, însă în Moldova puțini se gândesc la asta. Exemplu elocvent – situația cu portul Giurgiulești. Singurul obiectiv strategic prin care țara avea ieșire la mare prin Dunăre a fost cedat unui proprietar străin. Astăzi este scos la vânzare, dar nici statul, nici afacerile autohtone nu participă la licitație.
DIPLOMAȚIE ÎN LOC DE CONFRUNTARE
Nu chem la ură, nu chem la conflict, nu creez tensiuni
Lidera Moldova Mare cheamă la inițierea unei discuții, la readucerea subiectului în sfera politică și diplomatică, la analizarea și compararea cu precedente existente – inclusiv transferul insulei Șerpilor de la Ucraina către România.
Furturnă este dură doar când îi descrie pe oponenți:
Cei care mă critică... fie sunt dușmani ai Moldovei, fie complici la distrugerea potențialului economic al țării noastre, fie pur și simplu oameni naivi
Și criticii au motivele lor: unii se tem de complicații cu statele vecine, alții nu cred în capacitatea diplomatică a Moldovei, iar alții pur și simplu nu înțeleg importanța strategică a subiectului. Victoria Furturnă a ridicat o întrebare pe care mulți preferau să o ignore. Însă acum nu mai poate fi ignorată.
Are Moldova dreptul să viseze la mai mult? Poate o țară mică să-și propună scopuri mari? Trebuie ca deciziile luate de dictatori acum aproape un secol să ne hotărască viitorul?
Răspunsurile la aceste întrebări vor decide nu doar soarta Bugeacului de Sud, ci și ce fel de țară va deveni Moldova în secolul XXI.