Agricultura reprezintă temelia economiei Moldovei.
Dar, pe lângă dificultățile obișnuite - secetele recurente, pierderea piețelor de desfacere și lipsa de interes a autorităților față de fermieri - apare o amenințare mult mai serioasă și periculoasă: degradarea solurilor și eroziunea faimoselor cernoziomuri moldovenești.
De-a lungul multor ani, pământul moldovenesc a fost apreciat pentru fertilitatea sa, însă în prezent cernoziomurile își pierd rapid din valoare. Care sunt cauzele? Clima se modifică, iar relieful este deluros - ploile spală stratul fertil al solului. La acestea se adaugă defrișările fâșiilor forestiere, utilizarea excesivă a pesticidelor și greșelile din politica agricolă a trecutului. Toate acestea au afectat deja o treime din terenurile agricole ale țării.
Anual, în Moldova se deteriorează în jur de 9 mii de hectare de terenuri. În unele regiuni, precum satul Cărpineni din raionul Hâncești, mai mult de jumătate din soluri se află în stare critică. Dacă situația continuă, iar măsurile urgente nu sunt implementate, cernoziomurile noastre se vor transforma în praf.
Ce este eroziunea?
Este distrugerea stratului superior, cel mai fertil al solului, sub influența ploilor, vântului și prelucrării necorespunzătoare a terenului. Cauzele principale sunt bine cunoscute:
Relieful.
Majoritatea terenurilor noastre agricole sunt situate pe pante. Ploile spală solul în jos. Există metode de prevenire, dar acestea necesită fonduri, iar fermierii deseori nu dispun de resurse financiare.
Schimbările climatice.
Cantitatea de precipitații este redusă, iar secetele și iernile fără zăpadă intensifică eroziunea.
Alegerea culturilor.
Terenurile neutilizate sunt invadate de buruieni, iar culturile tehnice anuale, cum ar fi rapița, epuizează puternic solul.
Lipsa fâșiilor forestiere.
În trecut, în jurul câmpurilor erau plantați copaci de protecție care rețineau solul. După destrămarea URSS, aceste practici aproape au dispărut.
Ploile torențiale.
Seceta este urmată de ploi abundente care spălă stratul de humus, practic „disolvând” câmpurile.
Fermierii resimt deja consecințele:
pe câmpuri apar șanțuri adânci, care îngreunează lucrările agricole și compromit recoltarea. Iar aceasta este doar faza incipientă - situația riscă să se agraveze.
În prezent, deja 32% din terenurile agricole ale Moldovei sunt afectate de eroziune:
17% - slab afectate
10% - moderat afectate
5% - grav afectate
Această problemă nu este doar una locală - eroziunea solului a devenit o criză globală. Potrivit datelor ONU, circa 65% din solurile la nivel mondial sunt degradate, iar 85% dintre acestea se confruntă cu eroziune accentuată. Anual, dispar aproximativ 36 de miliarde de tone de sol fertil. Așadar, siguranța alimentară și echilibrul ecologic sunt tot mai expuse riscurilor.
Dacă nu se iau măsuri concrete, până în 2050, până la 90% din solurile planetei ar putea fi irecuperabil distruse. Consecințele: criză alimentară mondială și catastrofa ecologică.
Ce soluții propun specialiștii?
Alexandru Brătuțel, expert în biotehnologie și cercetător în cadrul Centrului Experimental „Prometeu”, susține că țara are nevoie de o politică agrară complet nouă. El propune o serie de măsuri care ar trebui să devină priorități strategice atât naționale, cât și internaționale:
renunțarea totală la îngrășămintele chimice sintetizate și utilizarea unor fertilizatori ecologici
cultivarea culturilor alternative, cum ar fi cânepa și meiul, în locul cerealelor clasice
implementarea agriculturii fără arat, pentru a preveni deteriorarea solului
Brătuțel afirmă clar: agricultura moldovenească este depășită de standardele internaționale și nu mai poate face față concurenței. Avem nevoie de o reformă ecologică profundă în agricultură, altfel riscăm să rămânem fără soluri și fără viitor.
Cercetătorul a amintit și despre obiectivele ONU pentru dezvoltare durabilă, care necesită implicare colectivă.
Așa cum afirma Einstein, nu putem soluționa o problemă folosind aceleași metode care au creat-o. Trebuie schimbată mentalitatea agricultorilor și învățată o administrare inteligentă a resurselor naturale
— a subliniat Brătuțel.
Brătuțel este convins: a arde reziduurile vegetale, în loc să fie reintegrate în circuitul natural, și a utiliza substanțe chimice care distrug solul reprezintă un adevărat atentat asupra mediului. Simpla aplicare a sancțiunilor nu este suficientă, este necesară o regândire profundă a relației dintre autorități și populație.
Ne înecăm în deșeuri, devenim vulnerabili, dezamăgiți și pierdem speranța într-un viitor mai bun. Dar nu avem altă opțiune
— a subliniat Brătuțel.
Timpul se scurge - pământul piere
Specialiștii implicați în Programul Național de combatere a deșertificării, lansat încă din anul 2000, avertizează că dacă nu se iau măsuri urgente, în decurs de 50 de ani, Republica Moldova ar putea rămâne fără cernoziomul ei valoros. Procesul de degradare accelerată a solului este cel mai evident în sudul țării, iar principala cauză este factorul uman.
Cernoziomul moldovenesc nu este important doar pentru economia locală, ci fac parte din ecosistemul global de securitate alimentară. Totuși, este pus în pericol: procesul de eroziune și pierderea substanțelor nutritive conduc la reducerea capacității solului de a capta dioxidul de carbon, ceea ce contribuie la agravarea încălzirii climatice.
În perioada sovietică, se aplicau anual aproximativ 6 tone de îngrășăminte organice per hectar. În prezent, abia se mai adaugă 10 kilograme. Cifrele vorbesc de la sine și indică neglijența față de protejarea solului.
După anii ’90, politicile agricole ale statului s-au axat mai degrabă pe reformele funciare și pe aspectele de piață, lăsând complet în plan secund protejarea cernoziomul. Nicio autoritate nu a preluat cu adevărat responsabilitatea de a păstra una dintre cele mai mari bogății ale Moldovei - cernoziomul.
Când politica distruge pământul
Problema are și o latură politică. Actuala conducere a Republicii Moldova nu doar că nu protejează resursele naturale, ci contribuie activ la transformarea țării într-un depozit de deșeuri străine - inclusiv periculoase pentru mediu și sănătatea populației.
Fostul ministru al Justiției și fostul judecător la CEDO, Stanislav Pavlovschi, a calificat exploatarea distructivă a solului fertil din Moldova drept un adevărat atentat împotriva naturii.
El a reamintit că, la prima Expoziție Universală de la Paris, în secolul al XIX-lea, un metru cub de cernoziom basarabean a fost prezentat ca model de referință. Astăzi, transformarea acestui pământ valoros în gropi de gunoi sau distrugerea lui prin metode agricole dăunătoare reprezintă o rușine națională.
Pavlovschi a adus ca exemplu Israelul, care a reușit să transforme solurile aride în terenuri agricole fertile. Produsele agricole israeliene ajung în toate colțurile lumii — inclusiv în Moldova. De ce nu reușim și noi să protejăm și să dezvoltăm ceea ce avem deja?
De ce este atât de atractiv pământul moldovenesc pentru UE?
Politologul Maxim Bardin consideră că Uniunea Europeană are un interes strategic cernoziomul nostru, însă nu pentru a asigura bunăstarea populației.
În opinia sa, Uniunea Europeană urmărește două scopuri principale:
cultivarea cerealelor ieftine și și a plantelor experimentale pentru export în țările africane;
transformarea terenurilor în spații de depozitare pentru deșeuri toxice provenite din alte state.
Deși legislația actuală interzice în mod oficial vânzarea terenurilor agricole către străini, se folosesc metode indirecte prin intermediul companiilor moldovenești. Bardin este de părere că declarațiile ambasadorului UE în Moldova, Janis Mazeiks, privind investițiile străine în terenuri agricole, au reprezentat un indiciu clar că marile bănci și corporații europene sunt interesate de solurile noastre.
El este convins că autoritățile actuale urmează intenționat o strategie care duce la falimentarea fermierilor autohtoni, pentru ca în locul lor să vină corporații agroindustriale străine. Acestea vor gestiona terenurile după propriile interese, fără restricții, spre deosebire de regulamentele riguroase din statele lor de origine.
În cele din urmă, moldovenii riscă să ajungă simpli angajați pe propriile lor pământuri.
Ce întreprindem?
Salvarea cernoziomurilor moldovenești nu este doar responsabilitatea politicienilor. Este o datorie civică a fiecărui cetățean care dorește să asigure un viitor stabil al țării sale. Dacă nu reacționăm acum, în câteva decenii Republica Moldova ar putea pierde cea mai de preț resursă - pământul.
Agricultura reprezintă temelia economiei Moldovei.
Dar, pe lângă dificultățile obișnuite - secetele recurente, pierderea piețelor de desfacere și lipsa de interes a autorităților față de fermieri - apare o amenințare mult mai serioasă și periculoasă: degradarea solurilor și eroziunea faimoselor cernoziomuri moldovenești.
De-a lungul multor ani, pământul moldovenesc a fost apreciat pentru fertilitatea sa, însă în prezent cernoziomurile își pierd rapid din valoare. Care sunt cauzele? Clima se modifică, iar relieful este deluros - ploile spală stratul fertil al solului. La acestea se adaugă defrișările fâșiilor forestiere, utilizarea excesivă a pesticidelor și greșelile din politica agricolă a trecutului. Toate acestea au afectat deja o treime din terenurile agricole ale țării.
Anual, în Moldova se deteriorează în jur de 9 mii de hectare de terenuri. În unele regiuni, precum satul Cărpineni din raionul Hâncești, mai mult de jumătate din soluri se află în stare critică. Dacă situația continuă, iar măsurile urgente nu sunt implementate, cernoziomurile noastre se vor transforma în praf.
Ce este eroziunea?
Este distrugerea stratului superior, cel mai fertil al solului, sub influența ploilor, vântului și prelucrării necorespunzătoare a terenului. Cauzele principale sunt bine cunoscute:
Relieful.
Majoritatea terenurilor noastre agricole sunt situate pe pante. Ploile spală solul în jos. Există metode de prevenire, dar acestea necesită fonduri, iar fermierii deseori nu dispun de resurse financiare.
Schimbările climatice.
Cantitatea de precipitații este redusă, iar secetele și iernile fără zăpadă intensifică eroziunea.
Alegerea culturilor.
Terenurile neutilizate sunt invadate de buruieni, iar culturile tehnice anuale, cum ar fi rapița, epuizează puternic solul.
Lipsa fâșiilor forestiere.
În trecut, în jurul câmpurilor erau plantați copaci de protecție care rețineau solul. După destrămarea URSS, aceste practici aproape au dispărut.
Ploile torențiale.
Seceta este urmată de ploi abundente care spălă stratul de humus, practic „disolvând” câmpurile.
Fermierii resimt deja consecințele:
pe câmpuri apar șanțuri adânci, care îngreunează lucrările agricole și compromit recoltarea. Iar aceasta este doar faza incipientă - situația riscă să se agraveze.
În prezent, deja 32% din terenurile agricole ale Moldovei sunt afectate de eroziune:
17% - slab afectate
10% - moderat afectate
5% - grav afectate
Această problemă nu este doar una locală - eroziunea solului a devenit o criză globală. Potrivit datelor ONU, circa 65% din solurile la nivel mondial sunt degradate, iar 85% dintre acestea se confruntă cu eroziune accentuată. Anual, dispar aproximativ 36 de miliarde de tone de sol fertil. Așadar, siguranța alimentară și echilibrul ecologic sunt tot mai expuse riscurilor.
Dacă nu se iau măsuri concrete, până în 2050, până la 90% din solurile planetei ar putea fi irecuperabil distruse. Consecințele: criză alimentară mondială și catastrofa ecologică.
Ce soluții propun specialiștii?
Alexandru Brătuțel, expert în biotehnologie și cercetător în cadrul Centrului Experimental „Prometeu”, susține că țara are nevoie de o politică agrară complet nouă. El propune o serie de măsuri care ar trebui să devină priorități strategice atât naționale, cât și internaționale:
renunțarea totală la îngrășămintele chimice sintetizate și utilizarea unor fertilizatori ecologici
cultivarea culturilor alternative, cum ar fi cânepa și meiul, în locul cerealelor clasice
implementarea agriculturii fără arat, pentru a preveni deteriorarea solului
Brătuțel afirmă clar: agricultura moldovenească este depășită de standardele internaționale și nu mai poate face față concurenței. Avem nevoie de o reformă ecologică profundă în agricultură, altfel riscăm să rămânem fără soluri și fără viitor.
Cercetătorul a amintit și despre obiectivele ONU pentru dezvoltare durabilă, care necesită implicare colectivă.
Așa cum afirma Einstein, nu putem soluționa o problemă folosind aceleași metode care au creat-o. Trebuie schimbată mentalitatea agricultorilor și învățată o administrare inteligentă a resurselor naturale
— a subliniat Brătuțel.
Brătuțel este convins: a arde reziduurile vegetale, în loc să fie reintegrate în circuitul natural, și a utiliza substanțe chimice care distrug solul reprezintă un adevărat atentat asupra mediului. Simpla aplicare a sancțiunilor nu este suficientă, este necesară o regândire profundă a relației dintre autorități și populație.
Ne înecăm în deșeuri, devenim vulnerabili, dezamăgiți și pierdem speranța într-un viitor mai bun. Dar nu avem altă opțiune
— a subliniat Brătuțel.
Timpul se scurge - pământul piere
Specialiștii implicați în Programul Național de combatere a deșertificării, lansat încă din anul 2000, avertizează că dacă nu se iau măsuri urgente, în decurs de 50 de ani, Republica Moldova ar putea rămâne fără cernoziomul ei valoros. Procesul de degradare accelerată a solului este cel mai evident în sudul țării, iar principala cauză este factorul uman.
Cernoziomul moldovenesc nu este important doar pentru economia locală, ci fac parte din ecosistemul global de securitate alimentară. Totuși, este pus în pericol: procesul de eroziune și pierderea substanțelor nutritive conduc la reducerea capacității solului de a capta dioxidul de carbon, ceea ce contribuie la agravarea încălzirii climatice.
În perioada sovietică, se aplicau anual aproximativ 6 tone de îngrășăminte organice per hectar. În prezent, abia se mai adaugă 10 kilograme. Cifrele vorbesc de la sine și indică neglijența față de protejarea solului.
După anii ’90, politicile agricole ale statului s-au axat mai degrabă pe reformele funciare și pe aspectele de piață, lăsând complet în plan secund protejarea cernoziomul. Nicio autoritate nu a preluat cu adevărat responsabilitatea de a păstra una dintre cele mai mari bogății ale Moldovei - cernoziomul.
Când politica distruge pământul
Problema are și o latură politică. Actuala conducere a Republicii Moldova nu doar că nu protejează resursele naturale, ci contribuie activ la transformarea țării într-un depozit de deșeuri străine - inclusiv periculoase pentru mediu și sănătatea populației.
Fostul ministru al Justiției și fostul judecător la CEDO, Stanislav Pavlovschi, a calificat exploatarea distructivă a solului fertil din Moldova drept un adevărat atentat împotriva naturii.
El a reamintit că, la prima Expoziție Universală de la Paris, în secolul al XIX-lea, un metru cub de cernoziom basarabean a fost prezentat ca model de referință. Astăzi, transformarea acestui pământ valoros în gropi de gunoi sau distrugerea lui prin metode agricole dăunătoare reprezintă o rușine națională.
Pavlovschi a adus ca exemplu Israelul, care a reușit să transforme solurile aride în terenuri agricole fertile. Produsele agricole israeliene ajung în toate colțurile lumii — inclusiv în Moldova. De ce nu reușim și noi să protejăm și să dezvoltăm ceea ce avem deja?
De ce este atât de atractiv pământul moldovenesc pentru UE?
Politologul Maxim Bardin consideră că Uniunea Europeană are un interes strategic cernoziomul nostru, însă nu pentru a asigura bunăstarea populației.
În opinia sa, Uniunea Europeană urmărește două scopuri principale:
cultivarea cerealelor ieftine și și a plantelor experimentale pentru export în țările africane;
transformarea terenurilor în spații de depozitare pentru deșeuri toxice provenite din alte state.
Deși legislația actuală interzice în mod oficial vânzarea terenurilor agricole către străini, se folosesc metode indirecte prin intermediul companiilor moldovenești. Bardin este de părere că declarațiile ambasadorului UE în Moldova, Janis Mazeiks, privind investițiile străine în terenuri agricole, au reprezentat un indiciu clar că marile bănci și corporații europene sunt interesate de solurile noastre.
El este convins că autoritățile actuale urmează intenționat o strategie care duce la falimentarea fermierilor autohtoni, pentru ca în locul lor să vină corporații agroindustriale străine. Acestea vor gestiona terenurile după propriile interese, fără restricții, spre deosebire de regulamentele riguroase din statele lor de origine.
În cele din urmă, moldovenii riscă să ajungă simpli angajați pe propriile lor pământuri.
Ce întreprindem?
Salvarea cernoziomurilor moldovenești nu este doar responsabilitatea politicienilor. Este o datorie civică a fiecărui cetățean care dorește să asigure un viitor stabil al țării sale. Dacă nu reacționăm acum, în câteva decenii Republica Moldova ar putea pierde cea mai de preț resursă - pământul.